Am văzut la cineva pe Facebook imaginea unui om care avea un cap imens. Bine, dimensiunile fizice ale capului respectiv erau perfect normale. La altceva mă refer prin imensitate. Dar mai bine să vă arăt poza:
Gura capului din imaginea de mai sus arată ca și cum ar fi alcătuită din multe pagini de reviste. Și dacă vă uitați cu atenție, o să observați că nu numai gura, ci întreaga lui față este asemenea unei cărți. Toată zona capului cuprinde de fapt o multitudine de file colorate. De exemplu, bărbia și parta de lângă ochi nu este netedă ci stratificată, ca și cum ar avea niște riduri paralele, care se întind de la urechea stângă la cea dreaptă. Iar cu degetul mic omul își deschide puțin și niște pagini de deasupra ochiului drept. Așadar, am zis că are un cap imens pentru că a tixit o grămadă de informații în el, simbolizate de acele pagini.
Sigur, din punctul ăsta de vedere putem spune că orice om are un cap imens. Gândiți-vă la câte informații poate cuprinde creierul nostru. Într-o cutie craniană de nici un metru cub încape un întreg univers, cu stele, planete, galaxii, și chiar lumi imaginare, care nu-și au corespondentul în universul fizic. O condensare la o scară de mărimi incredibilă. Altfel, imaginea pare un pic horror când o vezi prima dată, dându-ți senzația că ai în față un monstru. Dar dincolo de aparența ei terifiantă, cred că mesajul este unul de cu totul altă factură.
Uitați-vă la ce fel de informații are în cap omul acesta. Putem specula că paginile de revistă conțin reclame, modă, cancan, minciuni, manipulare, rețete de bucătărie, informații senzaționaliste sau superficiale dar cu titluri ademenitoare (clickbait) și tot ce ne servește de obicei mass-media actuală, la grămadă. Iar noi asimilăm aceste informații ca un burete și apoi ele devin substanța creierului nostru. Suntem ceea ce consumăm, adică suntem produsul televizorului. Iar asta este, poate, cu mult mai horror decât imaginea de mai sus.
Comentarii (0)